Fă-ţi timp!

"Ce fel de om este acela al cărui bine suprem, și a cărui optimă folosire a timpului constau în a mânca și a dormi? Un animal, nimic mai mult." W. Shakespeare

Arhivă Categorii:r Diverse

În trecerea grăbită prin lume

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând. 

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

Autor: Traian Dorz

Te-ai gândit vreodată cât de repede trece timpul pe lângă noi?

Te-ai gândit vreodată cât de repede trece timpul pe lângă noi?

Nici nu îl simțim … .

45550_532488623450577_17225445_n

„Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă un an din viață, pune întrebarea unui student care a picat la examenul de sfârșit de an. O lună din viață: vorbește-i despre ea unei mame care a adus pe lume un copil prematur și-l așteaptă să iasă din incubator ca să-și strângă pruncul în brațe, teafăr și nevătămat. O săptămână: întreabă-l pe un bărbat care lucrează într-o uzină sau într-o mină ca să-și hrănească familia. O zi: întreabă-i pe doi îndrăgostiți lulea care așteaptă să se reîntâlnească. O oră: întreabă-l pe un claustrofob prins într-un ascensor în pană. O secunda: uită-te la expresia unui om care tocmai a scăpat dintr-un accident de mașină. Și o miime de secunda: întreabă-l pe un atlet care a câștigat medalia de argint la jocurile olimpice și nu medalia de aur pentru care se antrenase toată viața.” – fragment extras din „Și dacă e adevărat … / If only it were true …” by Marc Levy.

Dorință …

Plouă. Ne adăpostim în singurul loc pe care îl găsim în apropiere. E îngust. Deja e aglomerat. De ce toți aleg să se adăpostească de ploaie?

Sunt mult prea aproape de tine și asta mă face să devin agitată. Cum să fac să nu îți dai seama felul în care mă faci să mă simt? Ca de obicei, aleg să fac ceva penibil. Ies în stradă. Picăturile mari și reci de ploaie ma lovesc din toate părțile. Nu-i nimic. Aveam nevoie de asta.

lovers-in-the-rain

 

Mă învârt, sar, alerg dintr-o parte în alta. Îmbrățișez ploaia. E chiar plăcut și sunt udă iar rochia mea albă e deja transparentă. Nu-mi pasă. Nu-mi pasă de nimic. Mă simt minunat. Mă simt liberă. Și sunt cu tine.

Te iau de mână. Nu vrei. Insist. Cedezi. Acum suntem amândoi în vârtejul picăturilor de ploaie. Te apropii. Simt cum brațul tău mă cuprinde. Te sorb cu privirea; îmi tremură buzele; aș vrea să spun ceva dar nu pot. Atingerea ta ma înfioară. Inima îmi bate puternic. Simt că va ieși din piept. Încep să mă încălzesc. Respir din ce în ce mai greu. Tremur. Iar tu mă privești. Oare poți să vezi ce se întâmplă cu mine?  Oare poți să-mi vezi sufletul? Poți să vezi cuvintele pe care le țin încuiate acolo? Cuvinte interzise dar pe care ard de nerăbdare să ți le spun? Cuvinte care îmi ard sufletul … .

Îți treci mâna prin părul meu ud. Picăturile de ploaie alunecă ușor pe corpul meu fierbinte. Degetele tale coboară pe gât. Mă topesc când mă atingi. Corpul mă trădează. Țipă tot ceea ce eu nu îndrăznesc să șoptesc. Continui să mă atingi. Degetele tale își fac loc pe trupul meu printre picăturile de ploaie. Nu mai pot să respir. Îți simt mâna pe corpul meu. Ma cutremur! …

Mă privești. Privirea ta mă paralizează. Nu pot să lupt cu tine. Pierd. Pierd o luptă pe care o duc cu mine însămi de foarte mult timp. Sunt a ta. Spune-mi, ce vei face cu mine?