Fă-ţi timp!

"Ce fel de om este acela al cărui bine suprem, și a cărui optimă folosire a timpului constau în a mânca și a dormi? Un animal, nimic mai mult." W. Shakespeare

Arhive lunare: Noiembrie 2012

Carenţe afective materne

Lipsa ataşamentului, care în literatura de specialitate poartă numele de carenţă afectivă sau sindromul de privaţiune, frustrare precoce, nevroză de abandon, sindromul de separare, duce la o insuficienţă a relaţiilor de dependenţă prin pierderea sau absenţa mamei, la discontinuitatea relaţiei cu mama, la sentimentul de insecuritate în relaţiile cu mama.

Iată semnele caracteristice pentru lipsa de afectivitate şi ataşament la vârste diferite:

1.carenţe specifice vârstei mici, de la naştere la 3-4 ani:
– lipsa unei interacţiuni rezonante cu mama, apoi cu mama şi tata;
– pasivitatea sau rezistenţa la intimitate sau interacţiune cu părintele;
– opozanţă sau ascultare compulsivă a cerinţelor parentale;
– intensitate a conflictelor afective;
– lipsa de persistenţă în rezolvarea problemelor sau ineficienţă totală;
– întârzieri sensibile în dezvoltarea fizică, socială şi psihologică.

2.carenţe specifice copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 11 ani:
– stimă de sine scăzută;
– pseudo-independenţă care se manifestă prin agăţare sau nevoia continuă de părinte;
– stresul şi adversitatea îl dezorganizează, reacţii emoţionale puternic negative;
– lipsa de control emoţional;
– incapacitatea de a dezvolta şi menţine relaţii de prietenie;
– înstrăinat sau cu reacţii clare de opozanţă faţă de părinţi;
– atitudini antisociale;
– agresiune şi violenţă;
– îi este dificil să aibă încredere, să fie apropiat şi să ţină la cineva;
– păreri negative despre sine, familie, societate;
– lipsa de empatie, remuşcare şi compasiune;
– probleme de învăţare şi conduite neadaptative în şcoală.

3.carenţe specifice adolescentului, între 12 şi 18 ani:
– în comportament se observă că este neîncrezător şi opozant, impulsiv, distructiv, gata să mintă sau/şi să fure, abuziv în relaţii, violent, hiperactiv, auto-distructiv dar şi crud cu animalele, pare iresponsabil şi are adesea probleme cu focul;
– în plan emoţional, manifestă de obicei intens mânia şi izbucnirile emoţionale, poate deveni trist, agresiv şi lipsit de speranţă, plin de capricii dar şi de temeri şi anxietate, iritabil şi reacţii emoţionale inadecvate contextului;
– în planul cogniţiilor, dezvoltă gînduri negative despre sine, despre relaţiile umane şi viaţă în general, pare să nu ia în seamă gândirea de tip cauză-efect şi deci conseţinţele acţiunilor sale, are probleme de atenţie şi de învăţare.

Fă-ți timp pentru copilul tău pentru că „putem învăța o mulțime de lucruri de la copii: de exemplu putem învăța câtă răbdare avem„. –  Franklin P. Jones

Despre Steve Jobs

„Însă pentru mine, proaspătul său tovarăş, era minunat să îl văd cât de deschis era spre noi posibilităţi, cât de încântat era să descopere noi idei, să le întrezărească valoarea şi să le adopte. Iar entuziasmul său este contagios. […] Steve era incredibil de inteligent, de un entuziasm debordant, posedat de viziune asupra viitorului, însă totodată extrem de tânăr şi de o impulsivitate incontrolabilă.” Aşa îl descrie în primele pagini ale cărţii „Steve Jobs. iLeadership pentru o nouă generaţie”pe fondatorul Apple, cel care urma să îi fie alături pe drumul spre succes, Jay Elliot.

Şi pentru că am terminat de citit această carte, vreau să transmit mai departe o mică parte din filozofia şi ideile care i-au adus succesul celui care „a transformat felul în care comunicăm, consumăm şi ne conectăm”.

Îndeplineşte fiecare sarcină în cel mai bun mod posibil, căci nu ai şanse să faci decât un număr limitat de lucruri în viaţă.

Aproximativ jumătate din ceea ce face diferenţa dintre antreprenorii de succes şi cei care dau greş se datorează pur şi simplu perseverenţei.

Succesul constă în detalii.

Nu vă daţi bătuţi, continuaţi-vă drumul, mergând mereu înainte, în ciuda obstacolelor, rămânând mereu deschis(ă) la următoarea idee.

Pune pasiune în acţiunile tale. Pune pasiune în ceea ce faci.

Fiţi pasionaţi de fiecare proiect în care vă implicaţi.

Calitatea este mai importantă decât cantitatea şi reprezintă o decizie financiară mai bună.

De ce să intri în Marină când poţi deveni pirat? (prin cuvântul pirat se referă la un spirit revoluţionar caracterizat de o gândire liberă şi nonconformistă)

Dacă angajezi oameni de nota opt, aceştia vor începe să aducă alţii ca ei sau chiar inferiori lor.

Dacă stai în preajma oamenilor şi îi asculţi, se vor ridica la înălţimea aşteptărilor tale.

Trebuie să crezi în ceva: în propriul instinct, în destin, în viaţă, karma sau în orice altceva. Această abordare nu m-a dezamăgit niciodată şi mi-a schimbat viaţa întru totul.

„Steve Jobs nu ar fi reuşit să realizeze ceea ce a realizat în absenţa pasiunii, a devotamentului faţă de excelenţă, a unui branding unic şi a disponibilităţii de a învăţa din greşeli.” (Jay Elliot, în Steve Jobs – iLeadership pentru o noua generatie )

Fă-ți timp pentru pasiunile tale oricât de atipice ar fi pentru că „a fi apt de o pasiune si a nu o trăi, te face incomplet și limitat.” – Oscard Wilde

Când părinţii nu sunt acasă …

Cunoaşte-ţi deja binecunoscuta sintagmă „Când pisica nu e acasă şoarecii joacă pe masă!”. V-aţi gândit vreodată „Când părinţii nu sunt acasă, unde joacă copiii?” Sau, altfel spus, ce se întâmplă cu copiii voştri în absenţa voastră?

Specialiştii în domeniu susţin că absenţa părinţilor acţionează atât în mod direct cât şi indirect asupra copiilor prin producerea a două categorii de efecte mereu prezentate în antiteză cu specificaţia că prima nu poate fi înlocuită niciodată de către a doua: de natură emoţională şi creşterea bunăstării materiale.
Manifestările comportamentale sunt evidenţiate în cazul sănătăţii şi a dezvoltării psihice a copilului, implicarea în activităţile şcolare şi rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor. Profesorii, precum şi asistenţii sociali, (ei fiind cei care petrec cel mai mult timp cu aceşti copii) au observat comportamentul copiilor care se manifestă prin izolarea de restul copiilor ducând la un grad scăzut de comunicare, la apatie.


În ceea ce priveşte vârsta la care copii nu pot fi lăsaţi fără îngrijirea părinţilor psihologii afirmă că fiecare vârstă are riscurile ei dar atunci când vine vorba de traumatismul imediat al situaţiei acesta este mai puternic evidenţiat în cazul copiilor de vârsta preşcolară-şcolară deoarece aceştia au două necesităţi de bază, şi anume: dragostea necondiţionată şi sentimentul de securitate care pot fi realizate doar atunci când părinţii sunt alături. În absenţa acestora, a contactului emoţional direct, copilul se teme că a pierdut dragostea lor.

Copiii resimt plecarea părinţilor la muncă în străinătate ca pe un abandon şi reacţionează ca atare. Lipsiţi de supraveghere, rămaşi fără dragostea părintească, ei dezvoltă diverse tulburări de comportament, mergând de la indisciplină, conflice cu colegii, absenteism şcolar, tendinţa de marginalizare, alegerea unor prieteni nepotriviţi, şi până la comiterea unor infracţiuni.

Fă-ți timp pentru copilul tău pentru că „noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii. Și lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem aminte, mai ales când ne găsim în fața copiilor.” AL. VLAHUŢĂ